Absolut

Eu? Sau nu.. nu stiu
El sau ea, dar nu te stiu
In stare, de cacaturi intamplatoare
Evit orice deplasare,
Daca e plictisitoare
Nu arunc cu semne de intrebare
Nu alerg dupa "fecioare"
O iubesc pe ea, n'am nevoie
De file, fite si fetite..
Ma pis pe manele.
Imi vad de ale mele
Si'o sa dorm pe mine, bre
Daca o s'o arzi in talente
Sunt genu' de om, care trece
Peste dezamagiri, si uite
Acum sunt eu rece
Nu ies cu baietii la o bere
De'aia la Pet de la MC..
A. Dar stai asa.. era vorba
Ca tu iar o sa te plimbi cu bicla
Ce rau sunt, sa'mi bag pula.
Dau din cap pe orice beat
Indiferent, ca's treaz, sau.. matolit
Inca iubesc ca ma bucur de ce iubesc
Iubesc. Cat imi place cum gandesc
Marturisesc, n'am de ce sa ma opresc
Sa renunt la acest sentiment intens
Vorbele, le pun pe un mod mai dens.

Continue reading →

"Am tot ce vreau, si nimic din ce'am nevoie"

Vreau sa pot sa tac, cand mi'o iau peste cap
Vreau sa pot sa tip cine sunt, sau sa zic!
Tot mi se spune, ca in piele nu'mi incap
Poate am crescut si mie pielea prea mica..
Stiu ca nu ma suporta multi, da' de multi nu'mi pasa
Si cam de mult, nu'mi pasa, daca sunt intr'o pasa
Proasta, si nu vorbesc de fotbal, pentru ca nu's in stare
Rau nu'mi pare, dar nici nu ma bucur, ca m'am facut mare
Uneori vreau sa ii dau foc! Sa trag, si s'o tin in piept
Sa raman fara aer, ca tot imi ziceti voi ca'mi dau aere
Nimeni nu'mi vrea raul.. luati'mi binele..
Nu'mi mai pasa.. raman doar cu rimele..
Sunt eu! Nu ma poti intelege, sa nu'mi arunci cuvintele
Rele, grele, adica.. stii ce? Ma pis pe ele
Da' daca tot sunt la zid!
Mai pot cere macar, un Kent lung, si'un chibrit?
Si un cocart, sa'l beau shot..
Ca vreau sa uit de unde'am plecat
Sa uit cate'am indurat.. iar sunt trist..
Iar sunt prost ca scriu tot ce m'apasa.
Intr'o poezie, ce n'o s'o citeasca
Nimeni, sau nu o sa o inteleaga..
Vreau sa zbor in pula mea departe de aici,
Nu mai vreau predici, sa nu mai aud ce zici
Sa plutesc in amintirile reci
Sa cred ca toate cicatricile, sunt de la lilieci...
Sa fie lumina! Sa fie luna plina
Sa aud un vers in surdina,
Un gand ce ma deprima
O perdea prea densa
O flacara prea intensa
O vioara prea lenta
O minte prea dementa..
O idee incerta
O voce indiscreta
O mie de ganduri ce se repeta
Ma uit in jos.. ii injur pe cei din jur
Inchid ochii si zbor.. N'am nevoie de covor..
Am incheiat, privind in gol.

Continue reading →

Intrebarea zilei.

Intrebarea: Daca Just In Bieber si'ar face o trupa cu fratele lui |asta daca are vreunul| cum s'ar numi trupa?

Raspunsul: The Biebers!

Continue reading →

Prin zapada si noroi

A trecut mult pana am hotarat ca trebuie sa ies din rutina. Cam 6 luni. Am luat o harta, am pus degetul si am plecat. Am nimerit Muntii Bucegi.

Cateva ore la cumparaturi, cateva zile pentru pregatit echipamentul si rucsacul, o zi cu trenul, si.. A inceput aventura cea mare.

2200 metri nu pare mult, cum se intampla mereu sa subestimez un versant pe care vreau sa il escaladez.. pana cand incep sa "imi frec obrazul de el" si la propriu si la figurat. Am intregit trupa si hai la drum.

Am mers ore bune prin zapada, cu un soare care ne putea provoca foarte usor insolatie, fara apa destula, si acum ma refer la faptul ca aveam cam 1-1/5 litri de apa 6 persoane.

Am ineput sa mancam zapada. Durerea in gat, devenea insuportabila. Cu fiecare inghititura simteam ca imi pierd bucati din esofag. Dupa cateva ore am gasit un parau format din topirea zapezii.. Am luat apa. Am mers mai departe.

Seara, fiind epuizat, inghetat, si cu bocancii plini de apa, am baut o cafea foarte fierbinte la un Centru Salvamont. Am innoptat acolo, in cabana...

Fiind temperatura cu minus, sireturile bocancilor stateau la orizontala fara probleme.

A doua zi dimineata. Am decis sa ramanem o zi, sa pierdem timpul prin imprejurimi, in timp ce doi baieti din grup, s-au detasat, si au mers mai departe, pe Vf. Omu |2505 m|

A treia zi. Am strans corturile, am pregatit rucsacurile, ne-am luat ramas bun de la gazde si am plecat catre Cabana Babele, unde ne-am intalnit si cu cei doi, care au plecat cu o zi inainte.

Am fost sub nori, in nori, si chiar si deasupra lor. Un sentiment unic, un peisaj imposibil de descris, o satisfactie ce creeaza dependenta..

La Cabana, totul frumos, in afara de ceata densa ce facea vizibilitatea la mai mult de 10 m imposibila. Apoi ninsoarea de decembrie ce ne-a reamintit de sarbatori si de cei dragi, care ne asteptau acasa.

Reunindu-ne, am plecat spre casa. Urcusuri, coborari periculoase, distractive, obositoare.. Astea erau partile cele mai frumoase.

Sinaia 1400 m. Am vazut ursul ce ne privea mirat. 6 persoane, exagerat de murdare de noroi si mirosind "a oameni ai muntelui" il facuse sa se intrebe cu ce a gresit.. Ne-am speriat. Am plecat rapid. Apoi, un grup de 3 baieti, s-a intors sa vada daca ursul mai e acolo.. Plecase.

Am coborat pana la gara. Am luat trenurile, pe rand, am dormit prin gari, vagoane.. Si am ajuns acasa cu foarte multe amintiri ce nu vor fi uitate niciodata.

PS: inca ma oftic, ca n-am fost pe Vf. Omu cu Ion si Ghita!

Continue reading →