luni, 17 octombrie 2011

De ce noi!?

     Se spune că timpul le rezolvă pe toate. Poate, dar în cazul meu timpul e un inamic imposibil de învins, care face totul stând ascuns.

Simt că mă lupt cu eolienele *Morile de vânt sunt învechite*, simt că încerc să fac totul aşa cum trebuie. Şi cred că ar fi mai bine să las timpul să curgă... Dar nu pot!! Nu adorm fară să mă gândesc la EA. Şi o iubesc man!!!

Deşi ştiu că îmi fac mai mult rău, ştii ce... fuck that! merg cu capul sus!

Ştiu că e posibil să te indrăgosteşti la prima vedere.. Interesant e să rămână acest sentiment la fel de intens si peste câteva luni, deşi nu prea a fost alimentat.

Un fel de dragoste foarte puternică şi specială, încât din inerţie se autodefineşte.


Revenind la EA, spun cu suspine dar cu fericire în suflet: TE IUBESC!


Sper să citeşti asta vreodată, pentru că tot ce am scris e ceea ce simt acum.


Acum: 22:42, 17 octombrie două-mii-unşpe, stând în patul meu, şi visând la tine cu ochii deschişi şi pixul pe foaie.

O să vină şi timpul nostru!!

2 comentarii:

  1. Iubirea e ca un nor de praf. Te face sa nu mai vezi bine ce e in jurul tau. Nu mai suferi din dragoste si vezi-ti de viata mai baiat. :* take care

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu de ce am revenit pe blogul tau, poate din pura intamplare..oricum, mi-a ramas gandul la aceasta postare.

    Sincer, eu am patit-o. Respectiva se gandeste la tine, la fericirea ta, probabil, si deasta te evita.
    Poate e genul de persoana care afiseaza o fata vesela, dar inauntrul ei este prea serioasa pentru un copil si cu ganduri prea serioase pt o pustoaica.

    Ce sa zic... mai vorbim!

    RăspundețiȘtergere